luni, 13 noiembrie 2017

BANANA PARTY NELIMITAT

    Clujul sau ”Club-Napoca” sau ”New Yorkul fără metrou”, după cum mai este cunoscut în mediile virtuale, poate să își închipuie că devine un trendsetter în ce privește distracția. Acum câteva săptămâni a avut loc viral-locala ”Banana party”, un bal al bobocilor, ocazie pentru câțiva tineri de 15 ani să mimeze/reproducă conform imaginarului colectiv acreditat în vremile noastre, în public și în grup, o partidă de sex oral folosindu-se de banane (se poate reinterpreta pentru ”clasa creativă”, ca fiind un ”exercițiu de empowerment”, nu se știe exact dacă pentru fete, băieți sau banane. Probabil banane). Câteva poze au ajuns în presă și unele voci condamnă felul în care aceste poze au devenit publice, invocând sfînta și aproape unica relație care reglează societatea: cea dintre angajat și angajator. Orice s-ar petrece în fața ochilor angajatorului el trebuie să-și respecte contractul de supunere, loialitate și confidențialitate. El nu poate sluji altor puteri, cum ar fi: senzaționalul de presă sau propria conștiință (în unele cazuri nici nu mai ai cum să le deosebești). Preocuparea aceasta legtă de felul în care au ajuns pozele în presa locală îmi aduce aminte de șirul nesfârșit de bussinesmani și robinhoozi din Videocracy. Așa se descria Fabrizio Corona (unul dintre produsele atipice ale televiziunii ”Președintelui”), ca fiind un Robin Hood modern, care ia de la bogați și își dă lui însuși. Metoda: vânzarea fotografiilor compromițătoare vedetelor însăși. Cazul celebru e cel al pozei cu fiica lui Berlusconi, nemulțumită de calitatea estetică a unor poze în care a fost surprinsă, poze pe care totuși tatăl le publică în toate revistele de scandal pe care le deținea la acea vreme (majoritatea din Italia) confirmându-și imaginea de businessman în ochii tuturor robinhoozilor.
    Am întrebat câțiva tineri majori ce părere au despre aces party. Unul dintre ei mi-a răspuns că și el ar fi dorit să aibă parte de asemenea baluri, iar ceilalți, în unanimitate, au spus că ”e foarte bine, creativitatea tinerilor nu trebuie îngrădită”. Parcă mi-au luat vorbele din gură: mă întrebasem și eu, ironic, de ce unii jurnaliști au ales să folosească titluri de genul ”și toate acestea de față cu profesorii”? Indiferent dacă profesorii sau orice alt individ matur a participat sau nu la acest eveniment, ce ar fi putut face? Profesorul nu poate impieta în niciun fel ”creativitatea” elevului. În învățământul modern ”centrat pe elev/student” (pe ce altceva ar putea fi centrat? pe învățătură?) profesorul e o figură total ”peripatetică”, însoțitoare, lipsit de autoritate. El se poate agita politic corect în privința patriarhatului din Baltagul, dar nu poate contesta modelele îndrăgite și acceptate în masă, lansate la emisiuni gen Capatos sau în videouri gen Swalla. Într-un mod spontan pentru care îmi cer scuze de pe acum, mi-a sărit în minte următoarea întrebare: ”Cum pot fi respectivii tineri creativi, copiind scenarii de pe Mtv și/sau youporn?” Tinerii au început să râdă spunându-mi că totul e ”doar așa, de distracție”. Mai noua categorie de distracție, cu siguranță, s-a lărgit considerabil de pe vremea studenției mele, ce să mai spun de a bunicilor... Generația mea, a celor născuți între anii 1977-1983 are, datorită trăsăturilor de struțocămilă (pe jumătate crescuți fără internet, pe jumătate trăind cufundați în el) un nou nume: Xenniali (între Generația X și Millenniali, și aducând încă aminte de omul care se rostogolește dinspre centru spre un X indeterminat). Corpurile și mințile noastre au cunoscut alte tipuri de dresaje, pre-creative. Distracția cuprindea câteva jalnice activități destul de clar circumscrise și nu am mai apucat (cel puțin cu o jumătate de viață) epoca în care la capitolul distracție intră aproape orice pentru care nu se găsește o explicație (între ”rațional” și de de ”bun simț”).
    Dar mi-am dat seama urgent de cât de anacronică este gândirea și gusturile xilenniale. Cum aș putea vorbi despre un concept de creativitate legat de noutate într-o lume social media care funcționează pe bază de colaj, copy-paste, print screem și număr de clikuri? (Cât despre ce înseamnă noul însuși în minunata lume nouă, din nou, diferențe de gândire și gust mă impiedică să văd în ”modificare” și ”postproduction” ceva nemaipomenit). A copia este un act de creativitate dacă poate deveni un meme. Alte copieri care nu se supun acestui aleatoriu al succesului rămân închise pe vecie într-un purgatoriu etern al rețelei aștepându-și revalorizarea așa cum un bugetar așteaptă câștigul la loto. Millennialii trăiesc în gustul pop și cultura share. Din impulsul corectitudinii politice trebuie să spunem că nu e nici mai bună nici mai rea decât epoca bronzului sau epoca de aur. Funcționează doar pe alte criterii. Aici, desigur, intervine buba. Care criterii? Aproape că îți vine să te încrezi în inteligența artificială pentru a le descoperi. De fapt, companii precum Google nu fac altceva decât să descopere matematic aceste criterii. O nouă cabală a algoritmilor poate va face sens și va răspunde întrebării legată de autoorganizarea viralelor. Din mișcările ochilor și din microtrăsătuirle noaste vor fi deduse comportamente de consum și comportamente ”ideologice”. Mai devreme sau mai târziu ele vor fi combinate într-un înfricoșător liberalo-fascism. Semnele totalitarismului unei tehnologii inimaginabil de invazive sunt deja copleșitoare: în partea occidentală, de partea ”distracției”, firmele se întrec să producă roboți cât mai umani care pot reproduce până și atingerea cuiva care a murit. Roboții vor stoca nu doar informații, ci o serie întreagă de comportamente pe care, probabil, generațiile viitoare le vor cumpăra de ”la raft” (Dan Chen construiește roboți pentru îngrijirea bolnavilor terminali, roboți care pot reproduce atingerea umană, chiar atingerea cuiva care a murit și roboți care stimulează sentimentul de echipă: https://www.facebook.com/quartznews/videos/178282875175081/?hc_ref=ARQgsAbEIbmeqpNjBOV5wokhHYOt5Vv9Hxzgx6xYTgw5LdSXWbBdkMZoShNrHresEe4&pnref=story). 
   În timp ce noi suntem urmăriți în calitate de consumatori, împărțiți pe categorii de gust (fiind desprinși de fosta viziune a clasei și relațiilor de putere), China experimentează cu identificarea ideologică. În 2020, guvernul chinez își propune să lanseze un Social Credit System prin care cetățenii vor primi un ”national trust score”, un sistem care să noteze calitatea cetățeanului în urma monitorizării tuturor activităților sale online: de la vizitarea magazinelor la urmărirea tipului de prieteni pe care îi are sau a a orelor pe care le petrece cu jocurile video (http://www.wired.co.uk/article/chinese-government-social-credit-score-privacy-invasion).
    Cu siguranță Millennialii au ”timpuri interesante” în față. Dacă e să adoptăm un ton apocaliptic, s-ar putea ca ei să se confrunte sau să fie direct condamnați fără apel de acest totalitarism al mașinii care nu uită, nu șterge și în funcție de interese și ideologii, nici nu iartă. Distracțiile se pot transforma cu ușurință în alte vremi în acuzații (și nu e vorba doare de faptul că peste câțiva ani domnișoarele care au mâncat banana vor învăța despre sexual harassment). La fel cum se întâmplă în cazul unor firme precum Ancestry.com care face o analiză a ADN-ului la cerere (indicându-ți strămoșii), informația o dată lansată în lumea virtuală poate deveni o probă împotriva ta. ”Big data” nu doar culege informații, ci este proprietarul lor, adică le deține pentru a le folosi dincolo de voința celor care le ”produc” cu fiecare mișcare și respirație. ADN-ul tău nu e protejat de niciun drept de autor. Poitica Ancestry.com mi se pare semnificativă pentru tot spațiul social-virtual în care ne lăsăm urmele și plantăm, fie că știm sau nu, viitoare ”crime anunțate” (https://www.geneticsandsociety.org/article/ancestrycom-takes-dna-ownership-rights-customers-and-their-relatives): 1. Ancestry.com poate folosi și distribui ADN-ul clientului în orice scop (științific sau comercial). 2. informațiile tale genetice pot fi folosite ”împotriva ta și a rudelor tale”: în cazul descoperirii unor boli în ADN-ul clientului sau al rudelor, informațiile pot fi folosite pentru a împiedica obținerea asigurării medicale sau chiar obținerea unui loc de muncă. 3. În cazul în care informațiile deținute îți produc ție sau rudelor tale neplăceri, Ancestry.com nu poate fi făcut responsabil în niciun mod legal. Singurul lucru pe care clientul îl poate face este să înceteze folosirea Ancestry.com. La fel cum singurul lucru pe care Ancestry.com îl poate face e să nu înceteze niciodată folosirea materialului furnizat de client. Pentru generațiile viitoare ”The Banana party” va fi fără sfârșit. Deocamdată doar barmanii au avut de suferit, primind amenzi pentru vinderea alcoolului minorilor. Dar ADN-ul virtual al tuturor celor implicați în ”distracție” plutește pe vecie în rețea așteptând judecăți de apoi imprevizibile. 
                            Oana Pughineanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu