pms

Masca mortuară a tinereții nu mai susține formele. Să treci pe Eroilor cu o mândrie de portret Fayum... cu o mimă de personaj pe care nu l-ai înțeles niciodată, a devenit aproape imposibil. Pielea o ia la vale, se zbate ca un animal posedat și micii cercei perlați, părul tuns scurt nu mai pot produce iluzia optică a unei linii drepte a maxilarului. Devii o persoană, purtată călduț și comunitar pe coama viiturii timpului. Începi să speri, tocmai acum când în orice celulă se ascunde o flatulență pudică, când în orice țesut retențiile se organizează în dioceze și congregații.

Unghiuțele coral pal nu se usucă niciodată înainte de a ieși pe ușă. Ca niște lănci de turnir cu botul turtit, nu rănesc, nu reprezintă, stau tăcute pe scena lumii și nu fac niciodată pe nebunele. Dacă ar intra pe ușă unghiuțele coral pal nu s-ar mai ascunde în părul lui. Sub portretul Fayum scorojit o frivolitate toxică și deznădăjduită ar continua să se consume în sfințenia cotidiană. Linia ondulată a maxilarului va trona politicos iar camera, cutele hainelor, ceașca de cafea, vecinii de la 6 și gerbera din geam, se vor reordona silit, ca într-un roman balzacian, ca în Facere, ca în Apocalipsă, ca în provincie. Unghiuțele coral pal nu fac niciodată pe nebunele.

o. p.