0,33 ml

N-aș fi crezut niciodată că o să am în calculator un File care se numește Tribuna notificări. N-aș fi crezut niciodată că o să ajung să urăsc mai mult L-Ma-Mie-Jo-Vi decât sâmbetele și duminicile zaharisite, monolitice și autonome ca un creier de mascul orbitând cosmic și inutil till the end of the world, till death do us part dear. L-Ma-Mie-Jo-Vi au început să țipe în capul meu ca niște plozi obosiți de-atâta stat la mall. Alteori tac asmeni cailor care au uitat să fugă pe dealuri… cai de agrement, încimentați si lusturiți prin "mari capitale europene", reduși la meschinăria unui suvenir. Viața între țipăt și suvenir. Dintr-un clopot de sticlă se merită să ieși numai cu capul în cuptor, cu copiii de față. Neapărat cu copiii de față. Să-i mai zvârli încă o dată în afară, să-i pălmuiești până-și revin din pașnica reproducere celulară care se întinde asemeni pielii de bou făcute fâșii. A apus vremea Cartaginei miraculoase. Clipim în borcane ca nişte contorsionişti puşi la murat.  Copiii! Să-i avortezi încontinuu după ce i-ai născut. Să-i faci apți! Să fie și ei o mică proteină din marea halcă de grăsime Viitorul. Să trăiască cu sângele rece al reptilelor catifelate.